strigator la cer

eu vreau sa stiu care este momentul decisiv in care parintii zic basta! nu mai lustruiesti ghetute ca Mos Nicolae te-a taiat de pe lista si Mos Craciun este doar un prilej ca sa participi la curatenia generala si la masa mult prea imbuibata. Nexam cadouri. Nexam anticipare ardenta si insomnii pline de speranta. Norocul meu a fost pana acum ca parintii mei nu s-au indurat sa ma intarce de la sanul cadourilor si si-au jucat cu sfintenie rolul. dar anul asta ghinionul  e ca nu-i am langa mine si-mi vine sa plang nevrotic pentru ca mi s-a furat si ultima bucurie a copilariei. da, cand m-am trezit mi-am verificat incaltarile desi stiam cruntul adevar.

zambet anti politic

am zis, mi-am promis solemn chiar, sa nu mai intru in polemici politice. sa zambesc absent si ingaduitor si sa ma gandesc la altceva. dar acu’ gata. nu ma mai rabda inima. pai bine mai fratilor, nu am nicio pretentie de la cetatenii+50 de ani care reactioneaza pavlovian la auzul unor termeni precum moguli sau comunism dar voi, mandru tineret al tarii, dati asa cu dreptu’n stangu’ fara sa discerneti cateva secunde intentiile din spatele discursului? dati dracu’ orice filtru analitic pentru a rezona cu niste elucubratiuni patetice fara esenta…

daca tot sunteti impotriva discursului de stanga, a simbolurilor comuniste, a formatiunilor dictatoriale sau totalitare, atunci ar trebui sa fiti pro discursliber,  economie de piata,  diversitate, individualitate, initiativa. si ar trebui sa va mai cunoasteti istoria.

si acum ma voi opri si voi zambi iar absent si ingaduitor.

apos

ploua. tot timpul. cand marunt si fin ca o sicana prieteneasca, cand greu si des ca un ‘futu-i ma-sa’ zis cu naduf. ma simt ca un peste in acvariu doar ca apa e in afara acvariului meu. iar eu sunt fie un ghidrin cu 15 tepi , avid de hrana vie, fie domnisoara cu 3 pete (da, da, e un peste), deosebit de pasnica si calina. vino si da-mi purici deshidratati. sau poate niste fulgi de creveti. nu mi-ar strica nici niste granule crocante. numai vino! bate-mi cu degetul in sticla si apropie-ti ochii curiosi. si eu o sa fac giumbuslucuri si o sa ma scalambai de fericire si o sa bat din aripioare ca Flounder a lu’ Ariel.

culture shock

adica acel mamaaaaaaa! cum e la astia aici! intr-un fel e cand o faci pe turistu’, cand incerci toate cafenelele si braseriile, faci poze multe si tampite si stii ca in x zile o sa te trezesti la tine in pat. alta e cand ‘la tine in pat’ nu mai e. nici acolo nici aici. cand zici ‘alo, ce faci mama, eu cred ca stau acasa de sarbatori’. si mama intreaba’ acasa unde?’. ooops. vorba aia, nici cal nici magar.

aici la mine

o gura de cafea. un betisor parfumat. rulez o tigara. aproape o luna de cand imi rulez singura tigarile. tutunul miroase dulce-amarui ca o gutuie. sau un sambure de caisa. tara-ploilor-fara-sfarsit-si-a-oamenilor-blonzi-care-beau-ataaaaat-de-mult.

stau la mansarda. e frumos aici la mine. poate o sa vii sa iti gatesc o rata umpluta cu portocale. nu ca stiu reteta. sau poate paste. ma descurc mai bine. pot sa iti dau si vin.

e greu de ajuns aici la mine. e sus. trebuie sa urci multe scari. ciudate scari, parca nu se mai termina.

da, nu am mai scris demult. dar mi-am tras suflul si acum imi revine vocea.

nu trebuie sa aduci nimic, am si desert.

da , asa..si?

din ciclul ce caut eu in viata mea si ce sa fac cu ea, nu pot sa nu constat ca liberul arbitru oameni buni nu este decat o facatura iconoclasta, o idee marsav inoculata de unii care s-au vrut mareti dar sunt sigura ca si-au luat-o si ei in freza cu varf si indesat.,cand absolut totul este contextual si interdependent , incepand cu relatiile sociale, financiare, si terminand cu cine esti tu ca si construct si drept urmare tot ce pot sa fac e sa decret ca mi s-a urat de toata atitudinea aia hei-rupista de programare neuro-lingvistica si  do it yourself americanesc. na, am zis-o. sunt inca o victima a relatiei cauza-efect.

moliciuni

uneori sunt atat de multe de spus si dintr-odata, ca mai bine taci..poate in viitorul ce va sa vie..

needucativ

unii au 10 ani de apriga casnicie si sarbatoresc cu un futai indoielnic. altii au 10 ani de cand nu si-au mai bagat in vena si sarbatoresc cu o bere indoielnica. unii au 10 ani de la terminarea liceului/facultatii si sarbatoresc fortat-crispat intr-un cadru in care nimeni nu mai recunoaste pe nimeni si nimanui nu-i pasa. altii sarbatoresc doar 10 ani si nu le pasa ca-s copchii, dar le va pasa mai tarziu. eu am 10 ani de fumat si bine e. by gones.

d’ale vertijelor

cam asa e pictograma ultimelor zile- voi reveni in functie de rotatia soarelui si alinierea planetelor.

#Somewhere,inside something there is a rush of Greatness#

un binju intr-o baltoaca

trolebusul 71. cred ca ultimul. eu in drum spre casa dupa 13 ore de birou. se aseaza un el si o ea. ea pe locul din fata mea, el langa mine.ambii pe la 30 +ani. genul semi aurolaci care ‘o ard’ prin jurul pietelor. mirosul: indescriptibil. limbaj mai colorat decat orice penaj de papagal si-a putut imagina retina mea vreodata. dar, ce mi-a atras atentia a fost discutia. astia doi imputiti, vorbeau despre iubire. la modul general, cu exemple d-ale lor. nu vrajeli, nu tavaleli, nu organe, iubire dom’le. si nu le era jena sa tipe cuvantul, nu li se parea nimic incriminatoriu in asta. ea vorbea despre cum e sa te daruiesti cuiva cu tot sufletul pentru ca, citez, ‘  simti asa, ca nu poti altfel’ iar el ii raspundea grav si molcom cum lumea a uitat ca ’si la bine si la rau nu-s niste cuvinte acolo, e omenie cu ala de sta langa tine..e sa faci sa nu ajungi tu rau si nici celalalt in p*** mea’. eu am zambit la auzul lor. ambii s-au incruntat la mine si eu m-am facut mica, amintindu-mi ce urat miros.

de unde, iubirea nu are nevoie de parfum si nici de asternuturi curate. nobletea ei vine la pachet.