perene

baaaai, mai tii minte cum era atunci? ce drame sfasietor de inexistente aveam? cate goluri de timp de umplut cu lucruri delicios de neimportante? cum fiecare era un alfa si omega in sine? un mic tiran al propriei persoane? ce societate inchisa eram? ce ganduri tembel de istete ne treceau prin gand si buze?

baaai, mai tii minte cum era atunci? si cum ne bucuram de soare si mare si furtuni si vijelie si viscole si ne durea in paispe de creme de protectie si toale si masini si imprumuturi si case si agende si telefoane si intalniri si state de plata si de genu asta de viata pe care o intruchipam noi acu’?

ahh, bai, bai, mai tii minte cum era atunci? cum aveam trairi din do major pana in si si inapoi doar intr-o zvacnire de clipita? cum ne coloram zilele si noptile cu noi insine? noi aia care eram? mai stiiiiii?

da bai, stiu…dar tu mai stii cum era atunci cand ne doream ca acum sa vina mai repede?