who needs books when there’s life around

nu mai am timp sa citesc. nu-mi mai permit luxul de odinioara cand imi luam trebusoare gustoase de ciugul , imi faceam o stacana de cafea, parcam pe o canapea confortabila si inotam prin pagini, prin idei, vieti si ipostaze. cand ma entuziasmam teribil de o fraza. cand imi venea sa ma tavalesc pe jos de placere la o intorsatura de situatie, cand incercam sa dozez cartea astfel incat sa nu se termine prea repede.

dar

in fiecare zi observ o fauna atat de diversificata de personaje in jurul meu, prinse intr-o increngatura de povesti si trairi, cu o paleta atat de larga de ipostaze ale neverosimilului incat ‘alde Hesse sau Joyce s-ar fastaci. Oameni care in aparenta nu au nimic de spus dar care contextual ofera povesti cu talc si ipoteze neverificate. Oameni care in prozaicul lor reusesc cumva sa fie poetizati.

Replacing books with people.

Totusi as prefera mirosul filelor de poveste tiparita.