d-ale lu’ demult

din nu stiu ce motive obscure gandurile mele se incapataneaza zilele aistea sa se intoarca in acea perioada de suava mirare si entuziasm numita atat de superflu copilarie.

nu am amintiri calde si patetice. am imagini foarte vii ale desenelor animate care cred  ca erau pe TVR , Nils Holgerson, imi amintesc de rata Aka (vreau sa cred ca asa se numea), gumele turbo si cindy, bomboanele bonibon pentru care mi-as fi dat sufletul, o cearta la scoala in clasa a-ntaia cu privire la spellingul lu’ bounty, serialul black beauty, actorul marian ralea, wacky racers, mirosul de cerneala, fata de banca care era intotdeauna jegoasa, dansul piticului din twin peaks care mi-a hatranit visele o mare bucata de timp, chucky care era leit o papusa a mea care bineinteles a fost maltratata in aceeasi seara, zeama verzuie care iesea din bondarii omorati p-afara, crizele de personalitate cand trebuia sa dorm la pranz si mirosurile din aer, capacitatea plamanilor mei de a le primi cu o incantare imploziva, de a le pastra, pe fiecare in parte, intr-o micuta cutie alveolica.

si ma mai gandesc la huizinga si a lui diferentiere  intre joc si joaca.